Rezultate secundare (Curând,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)
1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. dominion)
1. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independenţă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)
1. cel convertit recent la o religie.
2. (prin ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid etc.
3. persoană care intră într-un nou domeniu de experiență; începător, novice.
4. (antonime) expert, veteran.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. neologistisch)
1. care reprezintă o formație lingvistică nouă; neologic.
2. care a fost format de curând într-o limbă; neologic.
3. care se referă la neologism; neologic.
4. de origine recentă; neologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. novice, lat. novicius)
1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări.
2. începător într-un domeniu oarecare.