Dictionar

Rezultate secundare (Curăţa,):

Curățăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (curăța + -iune)

1. curățenie a sufletului; puritate.

2. (var.) curățiciune.


Asana

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)

1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.

2. (med.) a elimina un focar de infecţie.

3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.

4. (ec.) a stabiliza (moneda).


Autofreză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.


Autoperie

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +perie)

1. autovehicul prevăzut cu perii pentru curăţatul străzilor.


Bitern

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bittern)

1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obţinerea sării marine.


Chiureta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cureter)

1. a curăţa cu chiureta suprafaţa unei mucoase.


Chiuretaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. curetage)

1. (med.) operație chirurgicală prin care anumite organe interne sunt curățate cu chiureta, în special la femei; chiuretare, raclaj.

2. (ginec.) una dintre metodele chirurgicale pentru avort (cealaltă fiind aspirația, cea mai utilizată în țările dezvoltate).