Dictionar

circumlocuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)

1. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază.
 

consecuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consécution, lat. consecutio)

1. înlănțuire, legătură.
2. (gram.) ~a timpurilor = concordanța timpurilor.
 

discuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)

1. convorbire, schimb de păreri.
2. dezbatere contradictorie; dispută.
3. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. p fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur.
 

execuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécution)

1. executare.
2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.
 

hidrocuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hydrocution)

1. (med.) șoc termic care determină un stop cardio-respirator din cauza diferenței de temperatură dintre apă și piele; hidrocutare.
 

percuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. percussion, lat. percussio)

1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
2. lovire, ciocnire, izbire.
3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.
4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.
5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.
 

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

affabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affabile)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, grațios.
 

affrettando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
 

agitato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. agitato)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
 

amabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amabile)

1. (muzică) marchează o execuție grațioasă și plăcută.