Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aborda)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj.
2. (d. nave) apropierea de țărm pentru debarcare.
4. (fig.) apropiere pentru o discuție.
5. începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)
1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autofécondation)
1. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. auto-oxydation)
1. oxidare lentă cu ajutorul oxigenului din aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + sudare)
1. sudare a unui material fără intervenţie specială a cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)
1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)
1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.