Dictionar

acostament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. accotement)

1. fâșie laterală de-a lungul unei șosele.
 

acumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)

1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; așezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
 

a fortiori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)

1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri.
 

ajur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite.
2. rărituri de-a lungul unei țesături.
3. ornament cu perforații.
 

apuntament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appontement)

1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor.