debarca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débarquer)

1. tr. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.).
2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere.
3. intr., tr. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale).
4. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.).

debarcader

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débarcadère)

1. loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei într-un port, pentru debarcarea și îmbarcarea călătorilor și a mărfurilor; ambarcader.

aerotrasportat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérotransporté)

1. debarcat pe sol de un avion de transport; aeropurtat.

debarcader

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débarcadère)

1. loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei într-un port, pentru debarcarea și îmbarcarea călătorilor și a mărfurilor; ambarcader.

dezarma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările.

escală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escale)

1. staționare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparație, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.

gară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gare)

1. stație de cale ferată.
2. ~ maritimă (sau fluvială) = ansamblu clădirilor și instalațiilor portuare amenajate pentru îmbarcarea-debarcarea mărfurilor și călătorilor.

pas 2

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pas)

1. distanță care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui șurub, măsurată paralel cu axa de rotație.
2. ~ de dințare = distanța cuprinsă între planurile mediane a doi dinți consecutivi ai unui pinion sau ai unei roți dințate.
3. (inform.) operație unitară într-o rutină de calculator sau suboperație în executarea unei instrucțiuni.
4. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare.
5. ~ genetic = distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei.