decrepitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.

îmbătrânire; decrepitudine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT decrepitudo
2. FR décrépitude
3. EN decrepitude
4. DE Älterung
5. RU стaрение
6. HU elöregedés, elvénülés, érlelés, érlelődés; elaggottság, aggkori gyengeség

decrepit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décrépit, lat. decrepitus)

1. atins de decrepitudine; ramolit, senil.

gatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gâtisme)

1. starea unei persoane, în general în vârstă, care suferă de deficiențe fizice și/sau intelectuale; ramolisment.
2. (med.) stare de decrepitudine fizică și psihică a pacienților paralitici, alienați sau foarte bătrâni; ramolisment.

bătrânețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.
2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.
3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.
4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.
5. (antonime) junețe, tinerețe.