OK
X
depistare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (depista)
1.
acțiunea
de
a
depista
și
rezultatul
ei;
depistaj,
depistat.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut;
cercetare.
-GNOZĂ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. gnosis „cunoaștere”)
1.
„cunoaștere,
identificare,
depistare”.
imunofluorescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immunofluorescence)
1.
diagnostic
care
permite
depistarea
antigenilor
datorită
corpilor
fluorescenți.
depistaj
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dépistage)
1.
acțiunea
de
a
depista,
de
a
descoperi
pe
cineva,
ceva,
după
o
cercetare
meticuloasă
și
rezultatul
ei;
depistare.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut.
3.
(medicină)
identificarea
persoanelor
cu
o
boală
sau
cu
risc
crescut
de
a
avea
o
boală.
4.
(medicină)
mulțimea
măsurilor
profilactice
menite
să
descopere
anumite
boli
sau
anumiți
pacienți.
radiodefectoscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. radiodefectoscopy)
1.
metodă
de
diagnosticare
care
se
bazează
pe
proprietățile
de
penetrare
ale
undelor
radio
centimetrice
și
milimetrice
în
diferite
medii
și
care
permite
depistarea
defectelor
tablelor
de
oțel,
barelor,
sârmelor
etc.
și,
de
asemenea,
măsoară
grosimea
sau
diametrul
acestora,
grosimea
acoperirilor
dielectrice
etc.