Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déposséder)
1. a lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept.
2. (var.) (înv.) a desposeda.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (v. deposeda)
1. (persoană) care deposedează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deposeda)
1. acțiunea de a deposeda și rezultatul ei.
2. lipsire a unei persoane de posesiunea unui lucru sau a unui drept; deposedat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éviction, lat. evictio)
1. (jur.) deposedare de un lucru obţinut legal, suferită în urma unei sentinţe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exproprier)
1. a deposeda pe unul ori mai mulţi proprietari de bunurile care le aparţin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. spoliation)
1. acțiunea de a spolia și rezultatul ei; acțiunea de deposedare prin violență sau înșelăciune; spoliere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. tackle)
1. deposedare neregulamentară de minge a adversarului la fotbal, rugbi etc., acţionând asupra acestuia cu piciorul, cu capul, cu genunchii, cu pieptul, prin acroşaj etc.; tackling.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (ngr. ὑστερώ)
1. a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a prăda, a jumuli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. evinge)
1. care a fost deposedat prin lege de un bun deținut pe nedrept.
2. care a fost contestat și anulat ca proprietate, pe cale juridică.