Rezultate secundare (Despăgubire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)
1. acţiunea de a (se) asigura.
2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compensation, lat. compensatio)
1. compensare; ceea ce serveşte pentru a compensa; răsplată, despăgubire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confisquer, lat. confiscare)
1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancţiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constituer, lat. constituere)
1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înfiinţa.
2. a se ~ parte civilă = a formula pretenţii de despăgubire împotriva acuzatului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnité, lat. indemnitas)
1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indemnisable)
1. care poate fi despăgubit, care are dreptul la despăgubire.