Dictionar

Rezultate principale (Destina,):

Destina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. destiner, lat. destinare)

1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit; a stabili destinația cuiva sau a ceva.

2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a sorti.

3. (și refl.) a (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire etc.; a (se) consacra, a (se) dedica.


Rezultate secundare (Destina,):

Destinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. destina)

1. acțiunea de a destina și rezultatul ei.

2. hotărâre dinainte a destinului, însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate; destinat.

3. întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop; destinat, destinație.

4. loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează ajungă cineva sau ceva; destinat, destinație.


Destinat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. destina)

1. hotărâre dinainte a destinului, însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate; destinare.

2. întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop; destinare, destinație.

3. loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează ajungă cineva sau ceva; destinare, destinație.


Destinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. destina)

1. orientat spre o anumită activitate sau îndeletnicire.

2. stabilit de către oameni referitor la rolul, locul cuiva sau a ceva.

3. (înv.) care a fost hotărât dinainte de către divinitate; sortit, predestinat.


Destinatar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. destinataire)

1. persoană căreia îi este destinat un lucru.

2. persoană căreia i se adresează o scrisoare, o telegramă, un colet etc.; (înv.) adresant.

3. (anton.) destinator.


Destinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destination, lat. destinatio)

1. întrebuinţare dinainte hotărâtă.

2. (inform.) dispozitiv sau program care primeşte informaţii.

3. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva.


Destinator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (cf. fr. destinateur)

1. (lingv.) persoană care trimite un mesaj unui destinatar.

2. persoană care expediază sau destinează ceva.

3. (anton.) destinatar.


Abator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)

1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.

2. (fig.) masacru.


Abortiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.

2. care provoacă avortul.

3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.

4. II. produs destinat a provoca avortul.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Acompaniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.


Acroteră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrotère, gr. akroterion)

1. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente.


Adaptor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.

2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.