distins, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (distinge)

1. remarcabil, deosebit, eminent.
2. plin de distincție; elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută).

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.

ARISTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aristo-, cf. gr. aristos „cel mai bun, foarte distins”)

1. „distins, nobil, perfect”.

decelabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décelable)

1. care poate fi decelat, revelat.
2. (despre cineva sau ceva) care poate fi remarcat, observat, descoperit, dacă îi acordăm atenție, chiar dacă este ascuns.
3. (despre substanțe) care este în cantitate foarte mică, dar poate fi distins.
4. (despre fenomene, procese) care este foarte puțin intens, dar observabil.

delicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.

emerit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émérite, lat. emeritus)

1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent.
2. care are multe merite într-o activitate; eminent.
3. artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc.

erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.