Dictionar

Emoţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotion, it. emozione)

1. reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea încojurătoare.

2. ~ estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic.


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Atimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. athymie)

1. absenţă a manifestărilor afective, în schizofrenie.

2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.


Comoţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commotion, lat. commotio)

1. zguduire (violentă, bruscă); şoc nervos.

2. ~ cerebrală = şoc puternic al creierului.

3. (fig.) emoţie puternică.


Contempla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr contempler, lat. contemplare)

1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admiraţie şi emoţie.

2. intr. a medita, a reflecta.


Emotiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émotif, it. emotivo)

1. adj. referitor la emoţie sau la afectivitate; afectiv, emoţional.

2. adj., s. m. f. (om) care se emoţionează uşor; impresionabil.


Emoţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émotionner)

1. tr. a provoca o emoţie.

2. refl. a fi cuprins de emoţie.