expedia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expédier, lat. expedire)

1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinație.
2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva.
3. a face ceva în grabă și superficial.

expediat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. expedia)

1. acțiunea de a expedia; trimitere (prin poștă sau prin cale ferată) a unui obiect la locul de destinație; expediere.

expediat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. expedia)

1. (despre scrisori, colete, bani etc.) trimis prin poștă sau prin mesagerie; (prin general.) trimis în grabă într-un anumit loc.
2. (despre o persoană) trimis către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune.
3. (despre interesele unei persoane) rezolvate în grabă și superficial.
4. (despre o treabă, un lucru etc.) făcut repede și cu ușurință; executat repede și superficial.
5. tratat sau analizat superficial.
6. (jur; înv.; despre un act sau o hotărâre judecătorească) după care s-a făcut o copie.
7. (fam.; despre persoane) îndepărtat.

reexpedia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. réexpédier)

1. a expedia un obiect (primit prin poștă, mesagerii etc.) către o nouă destinație sau spre locul de origine.

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.

cecogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cécogramme)

1. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poștă.

colet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. colis)

1. pachet expediat prin poștă.

curier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courrier)

1. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal.
2. ștafetă.
3. s. n. transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
4. scrisorile expediate sau primite deodată.
5. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat.
6. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă.

expeditor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expéditeur)

1. cel care expediază scrisori, colete, bani etc.

factură 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facture)

1. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate.