Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Export)
1. trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile exportate.
2. ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exporter, lat. exportare)
1. a trimite peste hotare mărfuri pentru vânzare sau pentru schimb comercial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exportable)
1. care poate fi trimis spre vânzare în altă țară; care poate fi exportat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exportateur)
1. (persoană, ţară etc.) care exportă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. import-export)
1. comerţ de produse importate şi exportate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Reexport)
1. acțiunea de a reexporta; reexportare.
2. formă de comerț internațional în care o țară exportă mărfuri (fără a le supune vreunei prelucrări) pe care le-a importat anterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)
1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.
5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contingent, lat. contingens)
1. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.
2. s. n. totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa organelor militare.
3. totalitatea elevilor şi studenţilor (aproximativ) de aceeaşi vârstă care intră şi parcurg împreună aceeaşi treaptă de învăţământ.
5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contingenter)
1. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. contingentional)
1. referitor la contingentare (acțiunea de a limita printr-o măsură administrativă cantitatea unui produs care poate fi importată, exportată sau distribuită într-o anumită perioadă); contingentar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. dumping)
1. export de mărfuri la preţuri mult inferioare celor de pe piaţa internă şi mondială, promovat de unele ţări capitaliste, cu scopul de a pătrunde pe o anumită piaţă şi de a impune apoi preţuri de monopol.
2. ~ valutar = dumping bazat pe decalajul creat între cursul, micşorat intenţionat, al valutei naţionale a ţării exportatoare faţă de cursul valutei ţării importatoare.
3. ~ sindrom = sindrom care survine postprandial la bolnavii cu gastroectomie, fiind determinat de pătrunderea bruscă a conţinutului gastric în jejun şi manifestându-se prin slăbiciune, ameţeli, transpiraţie etc.