Rezultate principale (Fâţâi):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fâț + -âi)
1. tr. (mai ales coada) a mișca repede; a bâțâi.
2. refl. a se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr; a se foi.
3. (fam.; mai ales d. femei) a merge mișcând accentuat șoldurile.
Rezultate secundare (Fâţâi):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâțâi + -eală)
1. faptul de a (se) fâțâi; mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost; fâțâire, fâțâit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. fâțâi)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. fâțâi)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (v. fâțâi)
1. (persoană) care se mișcă încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fâțâi + -tor)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâțâi + -tură)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâțâi + -eală)
1. faptul de a (se) fâțâi; mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost; fâțâire, fâțâit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. fâțâi)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. fâțâi)
1. fâțâială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fâțâi + -tor)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâțâi + -tură)
1. fâțâială.