Parte de vorbire: s.
Origine: (felicita)
1. acţiunea de a (se) felicita.
2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. congratulazione, fr. congratulation)
1. acțiunea de a (se) congratula; congratulare, felicitare.
2. cuvintele cu care se congratulează.
3. (var.) (înv.) congratulațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. gratulatio)
1. manifestare de recunoștință; gratulare, felicitare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (congratula)
1. acțiunea de a (se) congratula și rezultatul ei; congratulație, felicitare dăruită cu exuberanță.