Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affliction, lat. afflictio)
1. durere profundă, de obicei de durată, însoțită de depresie sufletească și cauzată de un eveniment nefericit; pedeapsă directă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aplanat)
1. (optică) sistem optic corectat pentru aberația de sfericitate, oferind astfel imagini care nu prezintă distorsiuni; sistem optic aplanetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplanétique)
1. (optică) care prezintă aplanetism.
2. se referă la un sistem optic care oferă o imagine nedistorsionată (cu aberația de sfericitate corectată).
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. congratuler)
1. a felicita pe cineva pentru ceva fericit care i s-a întâmplat.
2. a (se) felicita (reciproc); a face schimb de complimente.
Parte de vorbire: s.f. (latinism)
Origine: (lat. contentatio)
1. starea celui care este fericit, mulțumit; mulțumire, satisfacție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. désagrément)
1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.