Dictionar

Filozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.

3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.

4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.

5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.

6. (fam.) problemă greu de rezolvat.

7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.


Etnofilozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + filozofie)

1. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic.


Pseudofilozofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pseudo-philosophie)

1. termen aplicat unei idei filosofice sau unui sistem care nu îndeplinește un set așteptat de standarde filozofice; falsă filozofie.

2. (NOTĂ) nu există un set de standarde universal acceptat, dar există asemănări și unele puncte comune.


Amfibolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibolique)

1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.

2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.


Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Antidialectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + dialectic)

1. (filozofie) împotriva dialecticii; care nu ține seamă de principiile dialecticii.


Antifilozofic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiphilosophique)

1. împotriva filozofiei, nefilozofic.


Antiumanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + umanism)

1. orientare în filozofie, artă etc. ostilă valorilor umane, dezvoltării libere şi multilaterale a omului.


Aperceptibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aperceptible)

1. care poate fi perceput, perceptibil la vedere.

2. (filozofie) de care suntem pe deplin conștienți.

3. (antonime) imperceptibil, indiscernabil, invizibil.