Rezultate principale (Furt,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. furtum)
1. acțiunea de a fura și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea frauduloasă a unui lucru mobil care aparține altuia; hoție, furătură, furtișag.
2. ~ prin efracție = furt comis după ce autorul infracțiunii intră cu forța într-o clădire sau într-o încăpere sau sparge o piesă de mobilier.
Rezultate secundare (Furt,):
Parte de vorbire: adj. invar., s.n.
Origine: (it. antifurto)
1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. furtivus, fr. furtif)
Parte de vorbire: adj. invar., s.n.
Origine: (it. antifurto)
1. (dispozitiv) care acționează pentru a preveni și împiedica furtul sau care semnalează tentativa de furt.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. artnapping)
1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)
1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cambriolage)
1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)
1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.
4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. carjacking)
1. furt de maşini prin atac armat.