Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. garnir)
2. (mar.) a înfăşura, pentru protecţie, o parâmă în zona unde e supusă frecării.
3. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garnisi)
1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. border)
2. a mărgini, a se întinde de-a lungul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. denticulé)
1. garnisit cu denticule.
2. (bot.) care este ușor dințat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomate)
1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relaţiile cu statele străine.
2. adj. care ştie să profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, şiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomaţi.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding şi garnisită cu frişcă şi fructe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flan)
1. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă şi fructe; tort.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mercerie)
1. obiecte mărunte întrebuinţate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunţişuri.
2. negoţul cu astfel de obiecte.
3. magazin unde se vând aceste articole.