Dictionar

Rezultate secundare (Graţios):

Graţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gratiosus, it. grazioso)

1. care are multă grație și farmec.

2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.

3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.


Affabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.


Anacreontic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.

2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.


Cochet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)

1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte placă, fie admirat.

2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.


Delicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.

2. slăbuţ, plăpând.

3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.

4. (despre culori) discret, pal, estompat.

5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.

6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.


Distins, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (distinge)

1. remarcabil, deosebit, eminent.

2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută).


Dizgraţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disgrazioso, fr. disgracieux)

1. lipsit de graţie, de farmec; care are ceva urât, dezagreabil.

2. (antonime) acort, grațios.