OK
X
hulnic, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (slava veche хоульинкъ)
1.
care
blasfemiază
ceva
considerat
sfânt;
defăimător,
hulitor.
zlocestiv
Parte de vorbire:
s.m. (învechit)
Etimologie: (slavon. злочєстивъ)
1.
om
care-l
hulește
pe
Dumnezeu;
hulitor,
(învechit)
hulnic.
2.
persoană
care
vorbește
de
rău
pe
cineva;
defăimător.