Dictionar

Rezultate secundare (Imperativ):

Imperativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperativus, fr. impératif)

1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.

2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.

3. care se impune ca o necesitate absolută.

4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.

5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.


Adhortativ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adhortativ)

1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.


Amoralist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.

2. I. care respinge toate valorile morale.

3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.

4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.


Comisie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission, rus. komissiia)

1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activităţi ori evenimente.

2. ~ de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.

3. organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.


Deontic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. deontisch, /II/ Deontik)

1. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu.

2. s. f. disciplină care studiază aspectele logice şi structurale ale formelor de gândire normative şi imperative, precum şi ale sistemelor de norme şi obligaţii morale.


Edict

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. edictum, germ. Edikt)

1. lege, ordonanţă prin care un înalt magistrat roman îşi arăta activitatea trecută şi anunţa programul activităţii viitoare.

2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească.


Exclamare

Parte de vorbire: s.
Origine: (exclama)

1. acţiunea de a exclama; exclamaţie.

2. semnul ~ării = semn de punctuaţie (!) după o interjecţie, un vocativ sau o propoziţie exclamativă ori imperativă.