Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imprudent, lat. imprudens)
1. (şi adv.) lipsit de prudenţă, riscant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
2. faptă, vorbă etc. nesocotită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.
2. care arată prudență, circumspecție.
3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. stradale)
1. care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri; al străzii, de stradă.
2. circulație ~ă = circulația vehiculelor și pietonilor pe străzi.
3. omor ~ = infracțiune săvârșită de cineva care provoacă moartea cuiva prin conducerea unui vehicul în mod imprudent, sub influența alcoolului sau a drogurilor sau pentru a evita capturarea de către poliție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + prevăzător)
1. care nu este prevăzător; nechibzuit.
2. care este lipsit de prudență; imprudent.
3. (antonime) precaut, prudent; prevăzător.