Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconscient)
1. adj. (și s. m. f.) care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința.
2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității.
3. făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar.
4. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconscience)
1. lipsă sau pierdere a cunoştinţei.
2. lipsa unei atitudini conştiente faţă de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automatisme)
1. activitate fără controlul conştiinţei şi fără efort voluntar; mişcare, gest, cuvânt repetate inconştient.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilection, lat. dilectio)
2. preferință pe care o avem, uneori inconștient, pentru cineva sau pentru ceva; predilecție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énurésis)
1. eliminare spontană şi inconştientă a urinei.