Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. infernus, it. inferno)
1. (mit.) locaș subpământean unde se credea că rămân sufletele morților.
2. iad.
3. colecție de cărți licențioase, formând, în bibliotecile mari, o secție aparte unde accesul este limitat.
4. (fig.) atmosferă de dezordine și de confuzie; situație greu de suportat, viață chinuită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infernal. lat. infernalis)
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. maşină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achérontique)
1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
3. (var.) aherontic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bolgia)
1. vale adâncă, compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cerbère, lat. cerberus)
1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern.
2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damner, lat. damnare)
1. a condamna la chinurile infernului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)
1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)
1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.