OK
X
locatar, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. locataire)
1.
cel
care
locuiește
stabil
într-un
imobil;
chiriaș.
coabitant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cohabitant)
1.
(cel)
care
coabitează;
colocatar.
întreținere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (întreţine)
1.
acțiunea
de
a
(se)
întreține.
2.
taxă
plătită
de
locatarii
unui
imobil
pentru
acoperirea
cheltuielilor
comune.
subchiriaș, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sous-locataire)
1.
cel
care
închiriază
(o
parte
dintr-)un
imobil
de
la
alt
chiriaș;
sublocatar.
subînchiria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. sous-louer)
1.
a
da
cu
chirie
(o
parte
dintr-)un
imobil,
închiriat
pe
seama
sa.
2.
a
închiria
o
parte
dintr-un
imobil
de
la
locatarul
principal.