Parte de vorbire: s.
Origine: (disloca + -tor)
1. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écholocateur)
1. aparat ultrasonor al cărui principiu de funcţionare constă în a înregistra ecoul sunetului emis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hydrolocator)
1. aparat folosit în hidrolocaţie; sonar.
Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (lat locator, fr locateur; engl. locator)
1. s.m.f. persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru; (înv.) arendaș.
2. s.n. ~ radio = radiolocator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. радиолокатор, engl. radiolocator)
1. sistem care utilizează undele radio (radiolocația) pentru a detecta și determina distanța sau viteza obiectelor, precum avioane, bărci, mașini et cetera; radar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dôme, germ. Dom)
1. catedrală de mari proporţii; cupola de deasupra a unui edificiu monumental.
2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă.
3. formă de cristal caracterizată prin existenţa a două feţe înclinate, simetrice.
4. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi.
5. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave.
6. sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator.
Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (lat locator, fr locateur; engl. locator)
1. s.m.f. persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru; (înv.) arendaș.
2. s.n. ~ radio = radiolocator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. radar)
1. aparat, instalaţie de detectare şi localizare a unor obstacole, obiective etc., bazat pe principiul reflectării undelor radioelectrice scurte şi ultrascurte de către anumite obstacole; radiolocator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radariste)
1. specialist în probleme de radar; radiolocatorist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + proiector)
1. instalaţie, înglobând un radiolocator şi un proiector, destinată să descopere şi să lumineze ţintele aeriene pe timpul nopţii.