Dictionar

locomotivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. locomotive, germ. Lokomotive)

1. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele.
 

anticabraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + cabraj)

1. dispozitiv pentru reducerea tendinței de cabrare a locomotivelor electrice și Diesel electrice.
 

automotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. automoteur)

1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.
 

bisel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bissel)

1. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe.
 

boghiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bogie)

1. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor.
 

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
 

buncăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bunker)

1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc.
2. compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă.
3. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
4. adăpost blindat, cazemată.