Dictionar

furibund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. furibond, lat. furibundus)

1. care arată furie excesivă; furios, mânios la culme.
2. (despre un fenomen natural) care se caracterizează printr-o impetuozitate extremă.
 

furios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. furieux, lat. furiosus)

1. I. care prezintă caracteristicile furiei; stăpânit de furie, mânios.
2. (despre elementele naturii) care este extrem de impetuos; violent.
3. II. cu furie.
 

înfuriat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înfuria)

1. adus în stare de furie; cuprins de furie; furios, mânios.