Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maimuțări + -eală)
1. faptul de a (se) maimuțări; imitație; (prin ext.) acțiune lipsită de seriozitate.
2. gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mimétisme)
1. însuşire a unor animale de a-şi schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător.
2. (fig.) reproducere mecanică a gesturilor şi atitudinilor cuiva; imitaţie (servilă) a unui model; maimuţăreală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. psittacisme)
1. denumire dată de filozoful german Leibnitz teoriei nominalismului.
2. tulburare de vorbire în repetarea mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înţelege; papagalism.
3. (fig.) imitaţie, maimuţăreală.