Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monarchiste)
1. I. referitor la monarhism, propriu monarhismului.
2. care este în favoarea unui stat guvernat de un suveran (ereditar).
3. II. cel care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
4. (antonime) antimonarhist, republican.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antimonarchique)
1. împotriva monarhiei; antimonarhist.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antimonarchiste)
1. (persoană) care se opune monarhiei; antimonarhic, contramonarhist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jacobin)
2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluţiei Franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor.
3. (fig.) partizan înfocat al democraţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monarchisme)
1. sistem, opinie a monarhiştilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. monarchiste)
1. I. referitor la monarhism, propriu monarhismului.
2. care este în favoarea unui stat guvernat de un suveran (ereditar).
3. II. cel care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
4. (antonime) antimonarhist, republican.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. royaliste)
1. (adept) al regalităţii; monarhist.
2. adj. care susține valorile unei regine sau ale unui rege.
3. a fi mai ~ decât regele = a apăra interesele cuiva cu mai multă ardoare decât acesta însuși; a fi intransigent, prea dogmatic.