Dictionar

muncitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (muncitor + -esc)

1. referitor la muncitori.
2. care aparține muncitorilor, propriu muncitorilor.
3. care este format din muncitori.
4. care este frecventat de muncitori sau care le aparține.
 

muncitorește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (muncitor + -ește)

1. într-un mod muncitoresc; în felul muncitorilor, ca muncitorii.
 

muncitorime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (muncitor + -ime)

1. totalitatea muncitorilor; adunare, mulțime de muncitori.
 

afinor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affineur)

1. muncitor care lucrează la afinare.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

ajustor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operații de ajustare a unor piese.
 

ambutisor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. emboutisseur)

1. muncitor care lucrează la ambutisare.
 

anarhoindividualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-individualizm)

1. curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară.
 

anarhoindividualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-individualist)

1. I. care aparține anarhoindividualismului.
2. II. adept al anarhoindividualismului (variantă a anarhismului, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere).