Parte de vorbire: adj.
Origine: (trans- + carpatic)
1. care se află dincolo de Munții Carpați (în raport cu Muntenia și Moldova); transcarpatin, (înv.) transalpin.
2. de peste Carpați; transcarpatin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transcarpatin)
1. care este așezat sau se află dincolo de munții Carpați (în raport cu Muntenia și Moldova); transcarpatic.
2. de peste Carpați; transcarpatic.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (formație onomatopeică)
1. exclamație prin care se atrage cuiva atenția să tacă, să asculte etc.
2. (special.; reg.) cuvânt cu care se strigă oile.
3. (special.; Muntenia) cuvânt cu care se alungă pisicile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scărpina + -ătură)
1. frecare cu unghiile, cu degetele, cu ghearele, cu labele etc., ori cu un obiect tare în locul unde simte o senzație de mâncărime, pentru a înlătura această senzație; scărpinare, scărpinat.
2. (prin ext.) senzație de mâncărime; scărpinat.
3. (concret.) rană provocată prin scărpinat.
4. (Muntenia; fig.) bătaie (dată cuiva).
5. (Muntenia; cu sens atenuat) dojană aspră (făcută cuiva).