ogivă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. ogive)
Etimologie: (fr. ogive)
1. element arhitectural și de construcție caracteristic stilului gotic, format din intersecția a două arcuri dispuse diagonal și constituind osatura unei bolți.
2. partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică.
3. ~ nucleară = partea anterioară a unui dispozitiv, un proiectil de artilerie atomică, care conține sarcina nucleară.