Dictionar

Rezultate principale (Orient;):

Orient

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)

1. răsărit, est.; spaţiul geografic din răsăritul Europei.


Rezultate secundare (Orient;):

Orienta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. orienter)

1. refl. a afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro se îndrepte.

2. (fig.) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme.

3. tr. a așeza în raport cu punctele cardinale.

4. a îndrepta; (mar.) a îndrepta velatura astfel încât prindă vântul.

5. (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct.


Orientabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orientable)

1. care poate fi orientat.


Orientabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orientabilité)

1. însuşirea de a fi orientabil.


Oriental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oriental, lat. orientalis)

1. adj., s. m. f. (locuitor) al unei ţări din Orient; răsăritean, estic.

2. adj. caracteristic Orientului.


Orientalia

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. orientalia)

1. cunoştinţele referitoare la popoarele şi culturile din Orient.

2. secţie într-o bibliotecă, într-un muzeu cu piese reprezentând aceste culturi.


Orientalicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cf. lat. orientalis)

1. care aparține estului Europei sau Asiei; specific estului Europei sau Asiei; referitor la estul Europei sau la Asia; oriental.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Aerotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotaxie)

1. mişcare de orientare a microorganismelor din apă în funcţie de repartizarea oxigenului.


Africantrop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.