Dictionar

Plauzibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plausible, lat. plausibilis)

1. care pare adevărat, care se poate admite; verosimil, admisibil.


Plauzibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plausibilité)

1. caracter plauzibil.

2. (inform.) probabilitate pentru un singur subansamblu informaţional de a nu fi atins de eroare.


Plauzibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plausibilité)

1. caracter plauzibil.

2. (inform.) probabilitate pentru un singur subansamblu informaţional de a nu fi atins de eroare.


Supozabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supposable)

1. care se poate presupune; care poate fi considerat plauzibil.


Verosimil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. verosimile, lat. verisimilis)

1. care pare adevărat, real; care poate fi luat drept adevărat; plauzibil, posibil, probabil; (prin ext.) credibil.

2. (antonime) necredibil, neverosimil.


Neverosimilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + verosimilitate)

1. caracterul a ceea ce nu are plauzibilitate; lipsa de plauzibilitate.

2. lucru incredibil.

3. (var.) inverosimilitate.

4. (anton.) verosimilitate.