Parte de vorbire: s.f. (înv.) Origine: (împlini + -eală)
1. acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei; împlinire.
2. sumă încasată în mod forțat pentru o datorie, un impozit; amendă, gloabă.
3. îngrășare.
4. (înv.; prin ext.) faptă.