OK
X
ramificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. ramifica)
1.
faptul
de
a
se
ramifica;
despărțire
în
ramuri;
ramificație.
cladogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cladogenèse)
1.
evoluție
a
unei
specii
prin
ramificarea
direcțiilor
evolutive
în
filogeneză.
difluență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diffluence)
1.
ramificare
a
unui
curs
de
apă
în
mai
multe
brațe,
care
nu
se
mai
reunesc;
locul
unde
se
produce
acest
fenomen.
2.
~
glaciară
=
despărțirea
unui
ghețar
în
două
brațe,
care
înaintează
în
aval
de
ambele
părți
ale
unui
interfluviu.
3.
fluidificare.
4.
înlocuire
a
discursivității
obișnuite
a
gândirii
și
vorbirii
prin
propoziții
și
idei
asociate
la
întâmplare,
cu
dispersia
atenției
asupra
unor
chestiuni
secundare.
dihotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dichotomie, gr. dikhotomia)
1.
diviziune
în
două
părți,
grupe
sau
specii.
2.
(log.)
împărțire
a
unei
noțiuni
în
alte
două
noțiuni.
3.
ramificare
a
unui
organ
axial
(rădăcină,
tulpină,
ramuri)
prin
bifurcare.
radicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. radication)
1.
mod
de
dispoziție
și
ramificare
a
rădăcinilor.
rămurire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. rămuri)
1.
despărțire
în
două
sau
în
mai
multe
ramuri;
ramificare.