Dictionar

rapace

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreț, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
 

carapace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. carapace)

1. înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc.
2. (fig.) înveliș protector.
 

chelonieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéloniens)

1. pl. ordin de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă.
 

copepode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copépodes)

1. pl. subclasă de crustacee mici cu corpul fără carapace, care formează planctonul din apele dulci sau marine.
 
 
 

gliptodon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glyptodon)

1. mamifer edentat fosil, de talie mare, cu o carapace dorsală, sudată coloanei vertebrale.
 

limul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limule, lat. limulus)

1. artropod marin, comestibil, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă în formă de scut și terminată cu o coadă ca o spadă.