Dictionar

regional

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT regionalis
2. FR régional
3. EN regional
4. DE regional
5. RU реrионaльный
6. HU regionális
 

regional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régional)

1. referitor la o regiune.
2. (s. f.) unitate organizatorică a unei organizații politice, economice sau de masă, corespunzătoare unei regiuni administrative.
 

regionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régionalisme)

1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism.
2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări.
 

regionalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. régionaliste)

1. I. legat de regionalism (tendință de descentralizare și de atribuire a unei anumite autonomii regiunilor).
2. care este în favoarea regionalismului.
3. care se străduiește să promoveze cultura, originalitatea, realizările specifice unei regiuni.
4. II. adept al regionalismului, al regionalizării.
 

regionaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. régionaliser)

1. a împărți un teritoriu în regiuni.
 

regionalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. régionalisation)

1. acțiunea de a regionaliza; tendința de a forma regiuni.
2. transferul unor prerogative ale puterii centrale către diferitele regiuni; descentralizare.
3. adaptare în funcție de regiune.
4. (antonim) centralizare.
 

dialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialecte, lat. dialectus)

1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale.
2. (impr.) grai.
 

dialectalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialectalisme)

1. particularitate dialectală; dialectism (1); regionalism.
 

enotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oenothèque, œnothèque)

1. loc dedicat vânzării și degustării vinurilor locale sau regionale, sau conservării acestora; vinotecă.
 

provincialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. provincialisme)

1. regionalism (2).
2. fel de a se purta și de a gândi propriu unei anumite provincii.
3. atitudine, comportare de provincial.
 

regionalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. régionaliste)

1. I. legat de regionalism (tendință de descentralizare și de atribuire a unei anumite autonomii regiunilor).
2. care este în favoarea regionalismului.
3. care se străduiește să promoveze cultura, originalitatea, realizările specifice unei regiuni.
4. II. adept al regionalismului, al regionalizării.
 

tamariscă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)

1. (bot.) specie de arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundișuri; (pop.) cătină.
2. (var.) tamarică, tamarisc, tamarișcă, tamarix (s.m.), (regional) tamarice.