Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. remorquage)
1. acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcare, remorcație.
2. (marină) operație constând în tragerea unei ambarcațiuni fără mijloace proprii de propulsie de către o alta, de care este atașată.
3. operațiune sau activitate constând în tractarea unui vehicul, cu un cablu sau cu un mijloc de atașare particular.