Dictionar

Rezultate principale (Renaştere):

Renaştere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)

1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.

2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică.


Rezultate secundare (Renaştere):

Epicurism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicurisme)

1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine.

2. școală epicuriană.

3. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere.


Izabelin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. isabelino)

1. stil ~ = variantă a stilului gotic în arhitectura spaniolă, caracterizată printr-o mare fantezie şi o abundenţă a soluţiilor în ce priveşte ornamentaţia, o tranziţie între arta ogivală şi Renaştere.


Neocomunist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (neocomun/ism/ + -ist)

1. I. care aparține neocomunismului sau neocomuniștilor.

2. II. adept al neocomunismului (doctrină politică bazată pe o renaștere a comunismului).


Quattrocento

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. quattrocento)

1. cultura şi arta italiană din sex. XV; Renaşterea timpurie.


Resurecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)

1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.

2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.

3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.

4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.

5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.

6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.

7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.

8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.

9. (var.) resurecțiune.


Vermicul

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. vermiculure)

1. (arhit.) linie ornamentală sinuoasă evocând forma unui vierme în mişcare, în Renaştere.