sătuleț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sat + -uleț)

1. diminutiv al lui sat; sat mic; sătuc, sătișor, săticel.

ixod

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. ixode/s/, gr. ixodes „lipicios”)

1. I. (zool.) numele științific al căpușei.
2. (zool.) acarian parazit care se înfige în pielea animalelor și a omului, hrănindu-se cu sânge; căpușă.
3. II. gen de căpușe de talie mare, cu corpul plat, când sunt nemâncate și care devine bombat, când sunt sătule; parazite.

pantagruelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantagruélique)

1. referitor la personajul Pantagruel și, prin metonimie, la opera lui Rabelais.
2. care are un apetit uriaș, demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (prin ext.) îmbelșugat.
3. (antonime) frugal, simplu.

rural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rural)

1. care ține de sat; propriu satului; de (la) sat, sătesc.
2. care locuiește la țară; de la țară, țărănesc.
3. (despre plante) de câmp.
4. (antonime) citadin, urban, (înv.) orășesc.

sămănătorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: („Sămănător/ul/“, -ism)

1. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică.

suprasaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. sursaturé)

1. (despre soluții sau gaze) în stare de saturație.
2. (fam.) sătul peste măsură.

țărănism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ţărăn/ime/ + -ism)

1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar.
2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice.
3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului.
4. vorbă, faptă, comportare grosolană.