scepticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scepticisme)

1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism.
2. atitudine de neîncredere, de îndoială.

euroscepticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (eng. euroscepticism)

1. scepticism față de construcția politică și economică a Europei în general.
2. scepticism cu privire la legitimitatea sau eficacitatea instituțiilor politice ale Uniunii Europene.

pironian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pyrrhonien)

1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
4. (prin ext.) sceptic.

pironism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filozof grec din antichitate)

1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile; scepticism filozofic.
2. (prin ext.) scepticism radical.

sceptic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sceptique)

1. I. care se referă la scepticism.
2. care nu crede nimic, care se îndoiește de orice.
3. califică filozofii care spun că nimic nu este sigur.
4. II. adept al scepticismului.
5. filosof care profesează scepticismul.
6. persoană care adoptă o atitudine de scepticism.
7. (antonime) optimist, încrezător.

voltairian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. voltairien)

1. I. referitor la ideile și filosofia lui Voltaire.
2. propriu lui Voltaire; care caracterizează opera lui Voltaire.
3. care împărtășește ideile lui Voltaire; care este sceptic, hedonist și nu foarte devotat; voltairist.
4. care critică, combate valorile consacrate, mai ales morale și religioase.
5. care provine din anticlericalism, dintr-o anumită libertate de gândire și de exprimare.
6. II. adept al voltairianismului.
7. cel care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism și scepticism, proprii lui Voltaire.
8. persoană care împărtășește ideile lui Voltaire și aprobă lupta sa împotriva obscurantismului și bigotismului.

eurosceptic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (euro- + sceptic)

1. (persoană) care arată euroscepticism.
2. (persoană) care se îndoiește de viitorul politic și economic al Europei.

euroscepticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (eng. euroscepticism)

1. scepticism față de construcția politică și economică a Europei în general.
2. scepticism cu privire la legitimitatea sau eficacitatea instituțiilor politice ale Uniunii Europene.