Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sécession, lat. secessio)
1. acţiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat.
2. războiul de ~ = război civil dintre statele sudice şi cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi şi cu abolirea sclavajului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sécessionniste)
1. (cel) care face secesiune, luptă pentru secesiune.
2. (persoană, grup) care este în favoarea secesiunii, a unei separări, care s-a separat.
3. II. partizan al Confederaţiei Sudului în timpul războiului civil din America de Nord; confederat, sudist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sécessionniste, germ. Sezessionist)
1. I. legat de secesiunea vieneză (mișcare austriacă de tip Art Nouveau, de la începutul secolului XX).
2. II. artist, adept al secessionismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sudiste)
1. (luptător) al Confederaţiei Sudului în Războiul de secesiune din SUA (1861-1865).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sécessionnisme)
1. mișcare politică în favoarea secesiunii; separatism.
2. (pol.) act prin care o parte a populației unui stat se separă în mod voluntar de acel stat, prin mijloace pașnice sau violente, pentru a constitui un stat independent sau pentru a se uni cu altul.
3. actul de separare de un grup.
4. (lingvistică) divergență, înstrăinare între două limbi (ex. ~ lingvistic).
5. (scris și secessionism) mișcare artistică austriacă de la începutul secolului al XX-lea, corespunzătoare cu Art Nouveau; secesiunea vieneză.