Dictionar

sechestra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. séquestrer, lat. sequestrare)

1. a pune (sub) sechestru.
2. a reține pe cineva cu forța, ilegal.
3. a detașa un sechestru osos.
 

sechestrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séquestration, lat. sequestratio)

1. sechestrare.
2. necroză a unui os.
3. ~ pulmonară = malformație congenitală a plămânului prin irigarea anormală a unei părți a acestuia de o arteră din aortă.
 

confisca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confisquer, lat. confiscare)

1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.
 

sechestrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séquestration, lat. sequestratio)

1. sechestrare.
2. necroză a unui os.
3. ~ pulmonară = malformație congenitală a plămânului prin irigarea anormală a unei părți a acestuia de o arteră din aortă.