Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
1. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assibiler)
1. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. sibilant)
1. I. care șuieră, care este însoțit de o șuierătură; șuierător, siflant.
2. care amintește de șuieratul vântului.
3. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; siflant.
4. (fonetică) consoană ~ă = consoană șuierătoare sau siflantă.
5. II. (fonetică) consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sibilance)
1. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinographie)
1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă şi sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clişeu tipografic cu raze roentgen.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénolymphoïdite)
1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amnésique)
1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anamorphoser)
1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.