Dictionar

Sibilinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. sibyllinisch)

1. care ține de sibilă, profetic; sibilic.

2. care este misterios sau obscur; greu de înțeles; sibilic.

3. (antonime) comprehensibil, inteligibil.


Esopic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ésopique)

1. propriu lui Esop, referitor la Esop.

2. stil ~ = stil sibilinic, neclar.